PEŞTERA CIOAREI (satul Boroşteni, comuna Peştişani, jud. Gorj) Istoric - Primul sondaj în 1954 efectuat de C. S. Nicolăescu-Plopşor, C. N. Mateescu (1955)de 3/1,5 m, la circa 6,5 m de la intrarea în peşteră, până la 4 m adâncime; - În 1973 M. Cârciumaru (1977) curăţă şi adânceşte acest sondaj până la 4,35 m pentru eşantionaj de probe în vederea studiului sedimetologic şi palinologic; - Săpături sistematice anuale între 1979-1990 desfăşurate de M. Cârciumaru: seatinge patul peşterii la peste 5 m adâncime şi se sapă circa 2/3 din suprafaţa peşterii; - Între 1994-1996 M. Cârciumaru peştera devine Şantier-Şcoală al Facultăţii de Istorie-arheologie de la Universitatea „Valahia” Târgovişte şi continuă cercetările împreună cu studenţii în condiţii tehnice superioare. Acum se fac cele mai importante descoperiri de obiecte de artă. - În anul 2000 vede lumina tiparului monografia peşterii care conţine cele mai numeroase studii interdisciplinare efectuate până acum pe un şantier arheologic din România, fiind antrenaţi şi studenţii sau foştii studenţi, alături de cei mai cunoscuţi specialişti din ţară şi străinătate.

Anul 1983 Secţiunea VI, 370-390 cm, Stratul E, Complexul de încălzire Boroşteni, GrN 15.046: 50.900 + 4.400/ - 2.800, Musterian profil recipient; recipient desen şi foto cu ocru în interior; avers recipient; strate de vopsea suprapuse; combinaţia de negur, roşu şi alte nuanţe de culoare; pigmenţi diverşi de culoare

Anul 1983 Secţiunea VI, 425-440 cm, Stratul E, Complexul de încălzire Boroşteni, Datare GrN 15.046: 50.900 + 4.400/ - 2.800 - GrN 15.048: 51.900 + 5.300/ - 3.200 B.P., Musterian 1 4 3 2 1 profil recipient; 2-3 desen şi foto recipient cu ocrul în interior; 4 avers recipient; 5 profil 5

Imagini obţinute la microscopul Keyence VHX 600 1 2 3 4 5 6 1-2 raclaj; 3-4 suprapunere de culori; 5-6 combinaţie negru cu alte nuanţe; 7-8 pigmenţi izolaţi (imagini cu microscopul Keyence VHX 600) 7 8

Anul 1985 Secţiunea XI, 415-430 cm, Stratul E, Complexul de încălzire Boroşteni-etapa de stepă, GrN 15.046: 50.900 + 4.400/ - 2.800 - GrN 15.048: 51.048 + 5.300/ - 3.200 B.P., Musterian 1 4 3 2 1 profilul recipientului; 2-3 desen şi foto al recipientului cu ocru în interior; 4-5 nuanţe de culoare din recipient văzute la microscopul Keyence VHX 600 5

Anul 1985, Secţiunea X, Adâncimea 415-425 cm, Stratul E, Complexul de încălzire Boroşteni-etapa de stepă, Datare GrN 15.048: 51.900 + 5.300/ - 3.200 B.P., Musterian 1 6 2 3 5 1 profilul recipientului; desen şi foto cu ocru în interiorul recipientului; avers recipient; 5 urme de raclaj în interiorul recipientului; 7 pigmenţi văzuţi la microscopul Keyence VHX 600 4

Anul 1985 Secţiunea XI, 415-430, Stratul E, Complexul de încălzire Boroşteni-etapa de stepă, GrN 15.046: 50.900 + 4.400/ - 2.800 - GrN 15.048: 51.900 + 5.300/ - 3.200 B.P., Musterian 1 6 3 2 7 1 profil recipient; 2-3 desen şi foto recipient cu ocru în interior; 4 avers recipient; 5 urme de raclaj în interior; 6 strat de culoare; 7 concentrare de pigmenţi diferiţi ca nuanţă, folosiţi la prepararea culorilor (4-6 imagini obţinute cu microscopul Keyence VHX 600 4 5

Anul 1985 Secţiunea X, 385-395 cm, Stratul E, Complexul de încălzire Boroşteni-etapa temperată cu pădure de conifere şi foioase, Datare GrN 15.056: > 49.000 B.P., Musterian 1 4 2 3 1 profil recipient; 2-3 desen şi foto recipient cu ocru în interior; 4 avers recipient; 5 imagine culori obţinute cu microscopul Keyence VHX 600 5

Anul 1987 Secţiunea XIII, Careul 3, 340-350 cm, Stratul F, GrN: >45.000 B.P., Stadiu glaciar post Complexul de încălzire Boroşteni, Musterian 1 4 2 3 1 profil; 2-3 recipient desen şi foto; 4 avers recipient; 5 pigmenţi şi strate de vopsea suprapuse (imagine la microscopul Keyence VHX 600) 5

Anul 1995 Secţiunea XVII, 265-275 cm, Stratul J, Oscilaţia climatică Nandru A (climat temperat răcoros), Datare GrN 15.053: 48.900 + 2.100/ - 1.700 B.P., Musterian 1 4 2 3 1 profil recipient; 2-3 desen şi foto cu ocrul din interiorul recipientului; 4 revers recipient; 5 nuanţă ocru cu resturi de pigmenţi (imagini obţinute cu microscopul Keyence VHX 600 5

Peştera Cioarei Pandantiv gravat din gresie silicifiată. Gravetian. Vârstă între 25.900 ± 120 (GrN 15.051) şi 23.570 ± 230 (GrN 15.050) B.P.

AVERS REVERS Peştera Cioarei Incisiv de Ursus Spelaeus perforat. Gravetian. Vârsta între 25.900 ± 120 (GrN 15.051) şi 23.570 ± 230 (GrN 15.050) B.P. AVERS REVERS

AVERS REVERS Peştera Cioarei Incisiv de Ursus Spelaeus perforat. Gravetian. Vârsta între 25.900 ± 120 (GrN 15.051) şi 23.570 ± 230 (GrN 15.050) B.P.

AVERS REVERS

Peştera Cioarei Falangă de Ursus spelaeus perforată. Gravetian. Vârstă între 25.900 ± 120 (GrN 15.051) şi 23.570 ± 230 (GrN 15.050) B.P. AVERS REVERS

AVERS REVERS

Peştera Cioarei Pandativ gravetian gravat probabil pentru a fi suspendat. Vârsta între 25.900 ± 120 şi 23.570 ± 230

Peştera Cioarei Stalagmită de tip macaroană transformată în mărgea folosită probabil într-un colier în Gravetian. Vârsta între 25.900 ± 120 şi 23.570 ± 230

Peştera Cioarei Stalagmită de tip macaroană mai groasă transformată în mărgea folosită probabil într-un colier în Gravetian. Vârsta între 25.900 ± 120 şi 23.570 ± 230

Peştera Cioarei Mărgea din os fosilizat din Gravetian. Datare între 25.900 ± 120 şi 23.570 ± 230 B.P.

POIANA CIREŞULUI – PIATRA NEAMT Istoric C. Scorpan deschide o primă secţiune în anul 1963; V. Căpitanu efectuează a doua secţiune în 1968; M. Bitiri şi R. Dobrescu efectuează un sondaj în 1989, fără a ajunge la stratele gravetiene, fiind recuperate doar materiale din locuirile epigravetiene; M. Cârciumaru transformă în 1998 aşezarea paleolitică de la Poiana Cireşului în Şantier Şcoală al Universităţii „Valahia” din Târgovişte, cercetezează suprafeţe importante ale aşezării şi, prin introducerea unor metode de recuperare riguroasă a materialelor, reuşeşte să descopere aici mai multe artefacte din materiale dure de origine animală şi obiecte de artă decât în toate aşezările gravetiene cercertate până acum în România. Sunt precizate două niveluri epigravetiene şi cel puţin trei atribuite gravetianului.

Poiana Cireşului – 2004, 2007 Colier din specia Lythogliphus. Strat Gravetian II, Circa 375 cm adâncime, Vârstă între 27.321 ± 234 [ER 11.859(AMS)] şi 25.760 ± 160 (Beta-Analytic-244073) B.P.

Imagini cu microscopul Keyence VHX 600 Poiana Cireşului Imagini cu microscopul Keyence VHX 600 EXEMPLAR 1

Imagini cu microscopul Keyence VHX 600 Poiana Cireşului Imagini cu microscopul Keyence VHX 600 EXEMPLAR 2 EXEMPLAR 3

Imagini cu microscopul Keyance VHX 600 Poiana Cireşului Imagini cu microscopul Keyance VHX 600 EXEMPLAR 4

Imagini cu microscopul Keyance VHX 600 Poiana Cireşului Imagini cu microscopul Keyance VHX 600 EXEMPLAR 5

Imagini cu microscopul Keyance VHX 600 Poiana Cireşului Imagini cu microscopul Keyance VHX 600 EXEMPLAR 6 EXEMPLAR 7

Imagini cu microscopul Keyance VHX 600 Poiana Cireşului Imagini cu microscopul Keyance VHX 600 EXEMPLAR 8 EXEMPLAR 9

Imagini cu microscopul Keyance VHX 600 Poiana Cireşului Imagini cu microscopul Keyance VHX 600 EXEMPLAR 10 EXEMPLAR 12 EXEMPLAR 11

Poiana Cireşului - 2001 Dinte de cerb perforat. Strat Epigravetian II, 187 cm adâncime, Vârstă între 20.020 ± 110 [Beta 224.156(AMS)] şi 20.076 [ER 9.965(AMS)] B.P. REVERS PROFIL AVERS

REVERS AVERS

Poiana Cireşului – 2002 Canin de lup, Strat Epigravetian II, 180 cm adâncime, Vârstă între 20.020 ± 110 [Beta 224.156(AMS)] şi 20.076 [ER 9.965(AMS)] B.P.

Poiana Cireşului – 2002 Diafiză gravată, Strat Epigravetian II, 216 cm adâncime, Vârstă între 20.020 ± 110 [Beta 224.156(AMS)] şi 20.076 [ER 9.965(AMS)] B.P.

Poiana Cireşului – 2007 Diafiză gravată, Secţiunea VII, Careul D-3, Strat Epigravetian II, cm adâncime, Vârstă între 20.020 ± 110 [Beta 224.156(AMS)] şi 20.076 [ER 9.965(AMS)] B.P.

Poiana Cireşului Cele două diafize gravate descoperite în 2002 şi 2007 atribuite Epigravetianului

Poiana Cireşului – 2003 Fragment de os gravat, Strat Epigravetian II, 193 cm adâncime, Vârstă între 20.020 ± 110 [Beta 224.156(AMS)] şi 20.076 [ER 9.965(AMS)] B.P.

Poiana Cireşului – 2003 DETALII GRAVURI

Poiana Cireşului – 1998 Fragment de os gravat, S I, careul A4, 170 180 cm, Strat Epigravetian II, Vârstă între 20.020 ± 110 [Beta 224.156(AMS)] şi 20.076 [ER 9.965(AMS)] B.P.

Poiana Cireşului – 2006 Resturi de oase gravate diferit de dimensiuni foarte mici (1: S-V, Car. B5a, 201 cm), Strat Epigravetian II, Vârstă între 20.020 ± 110 [Beta 224.156(AMS)] şi 20.076 [ER 9.965(AMS)] B.P.

DETALII MICROSCOP

Poiana Cireşului – 2006 Resturi de oase gravate diferit de dimensiuni foarte mici (1: S-V,Car. C4b, 212 cm; 2: S-V, Car. C5b, 207 cm), Strat Epigravetian II, Vârstă între 20.020 ± 110 [Beta 224.156(AMS)] şi 20.076 [ER 9.965(AMS)] B.P.

DETALII MICROSCOP

Poiana Cireşului - 2006 Fluier dintr-o falangă de ren, Secţiunea XXI, Careul A-3, Epigravetian II, Vârstă între 20.020 ± 110 [Beta 224.156(AMS)] şi 20.076 [ER 9.965(AMS)] B.P.

DETALII MICROSCOPICE DE PRELUCRARE A FLUIERULUI

DETALII MICROSCOPICE DE PRELUCRARE A FLUIERULUI Poiana Cireşului - 2006 Fluier dintr-o falangă de ren, Secţiunea XXI, Careul A-3, Epigravetian II, Vârstă între 20.020 ± 110 [Beta 224.156(AMS)] şi 20.076 [ER 9.965(AMS)] B.P. DETALII MICROSCOPICE DE PRELUCRARE A FLUIERULUI

Poiana Cireşului (20.000 de ani) Grubgraben (Austria) (19.000 de ani) ANALOGII Poiana Cireşului (20.000 de ani) Grubgraben (Austria) (19.000 de ani) L’abri Castanet (Franţa) (30.000 de ani)

Poiana Cireşului – 2004 Vârf de fildeş de mamut, Epigravetian II, Vârstă între 20.020 ± 110 [Beta 224.156(AMS)] şi 20.076 [ER 9.965(AMS)] B.P.

Poiana Cireşului – 2005 Vârf de fildeş de mamut, Secţiunea V, Careul A-6, 191 cm, Epigravetian II, Vârstă între 20.020 ± 110 [Beta 224.156(AMS)] şi 20.076 [ER 9.965(AMS)] B.P.

Poiana Cireşului Cele trei vârfuri de suliţă din fildeş din Epigravetianul II, Vârstă între 20.020 ± 110 [Beta 224.156(AMS)] şi 20.076 [ER 9.965(AMS)] B.P. AVERS REVERS

Etapele restaurării a două dintre vârfurile de fildeş Poiana Cireşului Etapele restaurării a două dintre vârfurile de fildeş Vârf 2004 Vârf 2005 a b c

Poiana Cireşului - 2006 Lamelă (spatulă) de fildeş, Secţiunea V, Careul B, 210 cm adâncime, Epigravetian II, Vârstă între 20.020 ± 110 [Beta 224.156(AMS)] şi 20.076 [ER 9.965(AMS)] B.P.

Poiana Cireşului - 2003 Fosile de Congeria, Secţiunea V, Careul A-1, 178 cm, Epigravetian II, Vârstă între 20.020 ± 110 [Beta 224.156(AMS)] şi 20.076 [ER 9.965(AMS)] B.P.

Poiana Cireşului - 2003 Fosile de Congeria, Secţiunea V, Careul A, 178 cm, Epigravetian II, Vârstă între 20.020 ± 110 [Beta 224.156(AMS)] şi 20.076 [ER 9.965(AMS)] B.P.

PESTERA CUCIULAT Istoric În 1978 peştera Cuciulat era redescoperită de membrii Clubului de speologi amatori „Emil Racoviţă” de pe lângă Casa de cultură a studenţilor, formată din A. Done, F. Cucu, T. Vădeanu, M. Codrescu şi Simona Manolescu, care au realizat şi prima cartare a ei. In data de 30 martie 1979 M. Cârciumaru a organizat expediţia de cercetare a picturilor, fiind însoţit de studenţii A. Muraru şi A. Done. Geografie Peştera Cuciulat este situată pe Valea Someşului, fiind cuprinsă în Platforma Someşenă, la circa 500 m de satul Cuciulat, comuna Letca, jud. Sălaj. Peştera este săpată în calcare eocene, iar actuala intrare a ei se găseşte la circa 210 m altitudine absolută, fiind plasată în fruntea terasei a IV-a, de 75 m, o „terasă în rocă” a Someşului, foarte bine reliefată. In zona de intrare a peşterii o bună porţiune din prima parte a terasei a fost distrusă de lucrările de exploatare a calcarului într-o fostă carieră. Intrarea, la data ultimei pătrunderi în peşteră, era foarte strâmtă, din cauza obturării ei de prăbuşirile blocurilor de calcar rezultate în urma exploziilor din carieră, care formau un adevărat con de dejecţie la baza terasei. Pătrunderea în peşteră s-a făcut prin două hornuri foarte înguste care străbat pachetul de bolovani consolidaţi cu mâlul care s-a scurs permanent de pe podul terasei.

Profil transversal schematizat prin terasa de 75 m a Someşului în zona de exploatare a carierei Cuciulat. 1- calcare eocene; 2 – nisipuri şi pietrişuri de terasă; 3 – argilă; 4 – pietrişuri rezultate din exploatarea din carieră; 5 – schiţă generală a etajelor peşterii; a – versantul iniţial, azi distrus de exploatarea în carieră; b – posibila intrare iniţială a peşterii; c – intrarea actuală a peşterii (după M. Cârciumaru, M. Bitirii, 1979). Sala cu picturi

CALUL PICTAT DIN PEŞTERA CUCIULAT ANSAMBLUL PICTURILOR CALUL PICTAT DIN PEŞTERA CUCIULAT

CÂTEVA IPOSTAZE ALE FELINEI DIN PEŞTERA CUCIULAT Corelaţii stilistice Calul este animalul cel mai frecvent reprezentat în arta rupestră paleolitică, iar felina se regăseşte, deobicei, în părţile profunde ale peşterilor. Tehnica în care au fost realizate picturile de la Cuciulat aminteşte de cea din peştera Kapova din Munţii Ural. Din punct de vedere stilistic şi prin dimensiunile reduse el se apropie de cel din peştera Portel sau de la Mas-d’Azil. Faptul că partea inferioară a membrelor calului nu sunt figurate accentuat, s-ar putea să răspundă unei anumite „mode” care se regăseşte şi în Sicilia, la Levanzo, unde caii gravaţi comportă astfel de imperfecţiuni. Apropieri stilistice se pot face şi cu reprezentările de la La Baume-Latrone şi Bayol. Vârsta picturilor Dacă M. Cârciumaru a atribuit picturile epigravetianului, J. Kozlowski consideră că acestea s-ar putea plasa în urmă cu 15.000-14.000 de ani.

Recunoaşteri internaţionale Peştera Cuciulat este menţionată în multe tratate şi lucrări de specialitate, fiind unanim recunoscută importanţa sa ştiinţifică în marea arie de desfăşurare a artei rupestre paleolitice, de la regiunea franco-cantabrică până în Munţii Ural. După descoperirea peşterii Kapova, această largă punte care fusese aruncată între vestul şi estul continentului european, prin descoperirea picturilor epigravetiene de la Cuciulat, primea un serios şi necesar pilon de susţinere. Este şi motivul pentru care regăsim peştera Cuciulat menţionată în multe lucrări importante, dintre care amintim: MARCEL OTTE, 1999, La Préhistoire, De Boeck Université, Paris, Bruxelles; JEAN-PHILIPPE RIGAUD, JEAN-MICHEL GENESTE, Les Hauts de la Préhistoire en Europe aux temps glaciaires, Bordas, Paris; PAUL G. BAHN, JEAN VERTUT, 1988, Images of the Ice Age, Facts On File, New York, Oxford; J. GARANGER (coord.), 1993, La Préhistoire dans le monde, Nouvelle edition de La Préhistoire d’André Leroi-Gourhan, Presses Universitaires de France; JANUSH KOZLOWSKI, 1992, L’art de la préhistoire en Europe Orientale, CNRS Editions, Paris.