Teza: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie” (Octavian Goga, “Precursorii”)
Argumente: În primul rând, trebuie remarcat faptul că aserţiunea lui O. Goga este adresată atât lectorului competent, capabil să înţeleagă nivelul conotativ al cuvintelor, cât şi iniţiatului în arta Poeziei. În plus, emiţătorul, din postura poetului, explică de fapt actul creaţiei poetice, şi anume procesul prin care creatorul dezvoltă un joc mimetic, recreând un moment memorabil. De altfel, el nu îşi propune doar să transmită un mesaj, ci foloseşte nişte cuvinte pe care le aşează, apoi le remodelează, până se ajunge la produsul finit, bun de tipar.
Contraargument: Pe de altă parte, percepută de un lector inocent, afirmaţia ar putea avea alte conotaţii, tocmai din cauza faptului că acest tip de cititor nu reuşete să pătrundă în universul liric, deci nu înţelege “adevărata poezie”.
Concluzie: Prin urmare, cuvântul stă la baza creaţiei poetice, fiind unealta pe care poetul, prin vocea eului liric, o manevrează subiectiv. Adevărata poezie începe atunci când ea nu mai este pe hârtie, atunci când ea nu mai aparţine creatorului, ci lectorului.
Realizat de Cristina Beniog clasa a XII-a A C.N. “Mircea cel Bătrân”, Rm. Vîlcea profesor coordonator, L. Mănescu