After Hours (Andra Mihu, Ioana Muresan, Raluca Pop, Daria Popescu, Carmen Pop-Tiron ) Liceul Gh. Şincai, Cluj-Napoca) Prezintă: AVANGARDISMUL 2x 2x

Alfred Jarry Sculptura lui Alfred Jarry cu Ubu, pe coperta unei reviste publicata in anii 1960

DADAISMUL Dadaistii spuneau despre ei insisi ca organizeaza “marele spectacol al dezastrului, incendiului, descompunerii”, “marea operatie destructiva, negativa". Dadaismul este, in acelasi timp, pentru si contra, negand simultan atat afirmatia, cat si negatia, deoarece ambele operatiuni presupun existenta unei metode constante, lucru de care reprezentantii se deziceau in primul rand. Acest paradox cu care se luptau se va dovedi a fi imposibil de inlaturat, motiv pentru care s-a recurs la eliminarea oricaror conventii ale miscarii iar singura solutie gasita a fost autodizolvarea dadaismului. Tristan Tzara a fost primul care si-a dat demisia din cadrul acestei manifestari, nedorind ca dadaismul sa se transforme intr-o scoala literara, dupa cum s-a intamplat cu suprarealismul sub comanda lui Andre Breton.

Ceea ce a caracterizat dadaismul de la inceput a fost nihilismul manifestat prin renegarea intregii culturi anterioare ca fiind redundanta si numai o povara ce ingradeste expresia pura( “Daca strig: Ideal, ideal, ideal; Cunoastere, cunoastere, cunoastere; Bumbum, bumbum, bumbum; am redat o versiune destul de fidela a progresului, legilor, moralitatii si celorlalte trasaturi fine pe care multi oameni foarte inteligenti le-au discutat in numeroase carti, numai pentru a ajunge la concluzia ca, in finalm fiecare danseaza dupa propriul sau bumbum.”; “Suntem un vant furios, care sfasie asternuturile murdare ale norilor si rugaciunilor”-se poate observa dorinta de eliminare atat a conventiilor din lumea “profana”, cat si din domeniul divinului”; Fiecare pagina trebuie sa explodeze, fie printr-o seriozitate autentica, profunda, prin vartejul, frenezia poetica, noul, eternal, gluma zdrobitoare, entuziasmul pentru principii sau modul in care este tiparita.”). S-a sustinut de la inceput ca aceasta revolta nu este gratuita, de “antiarta pentru antiarta”, insinuandu-se astfel inutilitatea specifica artei, ci de antiarta pentru desfiintarea radicala a ideii de arta, pentru extirparea impulsului si formei artistice, un program ce se vroia précis si coerent, catusi de putin gratuit si estetizant. Ruptura sistematica semnifica, in realitate, actul pozitiv al eliberarii totale, revolta radicala in numele libertatii absolute: “Avangarda -spune E.Ionescu- inseamna libertate”. Protestul Dadaist consacra triumful emanciparii si descatusarii spirituale. Se dorea eliberarea totala: de istorie, societate, cultura. Din mijlocul masacrului general si al ruinelor, se ridica figura invincibila a “omului liber”: “Nici o mila. Ne ramane dupa macel speranta unei omeniri purificate”- Manifest Dadaist, 1918; se poate observa aici ca daca alte curente doreau sa ridice nivelul unei societati prin arta si cultura, dadaistii vroiau acest lucru prin distrugerea ei. Ceea ce insemna un privilegiu in mod traditional era o incatusare pentru ei.

Recital d poezie avangardista(Hugo Ball), grup de dadaisti, Tristan Tzara

Se poate observa angoasa ce reiese din limitatiile conditiei umane(“ noi nu stim nimic”) tema specifica poeziei moderniste, ce apare si la dadaisti, care, spre deosebire de cei care deplang incertitudinile generale la nivel teoretic, au un plan practice pentru a solutiona problemele ingradirii. Titlul care nu are legatura cu restul poeziei face parte din trasatura dadaista de a distruge sensul, intentia artistica. Totusi, Tzara aici este foarte coerent, mai mult decat sunt dadaistii. Tocmai in acest fapt se manifesta autenticitatea sa dadaista pura: lipsa oricaror conventii ale miscarii. Astfel, el nu este ingradit de nici o caracteristica in creatia lui: daca el vrea sa scrie o poezie ce are sens, el este in continuare dadaist din cauza ca nu s-a supus niciunei norme de scriere. Se poate spune ca aceasta este singura trasatura specifica curentului, care insa a fost combatuta si ea, intr-o pura manifestare dadaista. Apare dorinta de a nu se supune conventiilor si in planul fizic, natural: “daca zapada ar cadea in sus…sa ne incalzeasca”, se contureaza un tablou ce tine de imaginarul suprarealist. Pasarile sunt vazute ca o cheie pentru a ajunge la o cunoastere superioara, a mortii, ce ar putea aduce linistea oamenilor in general ( pluralul colectiv “noi”). Viziunea asupra ei este optimista, in contrast cu nihilismul si revolta specifice lui Tzara.

FUTURISMUL Desi curentul glorifica imaginea proletariatului, mesajul sau era destinat claselor superioare si intelectualitatii italiene. Nu s-a dorit ca el sa fie o arta populara, accesibila maselor. Un aspect interesant al acestu curent este faptul ca desi reprezentantii lui s-au aliat cu fascistii, acestia i-au atacat, acuzandu-i de depravarea tineretului. Viziunea lor asupra progresului si tehnicii atingea proportii mosntruoase uneori, de exemplu cand Marinetti a afirmat ca Primul Razboi Mondial este cel mai frumos poem futurist scris vreodata si a scris o carte intitulata: “Razboiul, singura igiena a lumii”. “Iubim patriotismul belicos, de neimblanzit, care va diferentiaza; iubim mandria nationala care va ghideaza rasa musculoasa si curajoasa; iubim individualismul puternic care nu va impiedica sa va deschideti bratele tuturor individualistilor, fie ei libertarieni sau anarhisti.” - 1910, Lyceum Club, Londra. Discursul futurist catre englezi “ Nu mai exista frumusete decat in lupta. Nu mai exista capodopere fara un character agresiv. Poezia trebuia sa fie un asalt violent impotriva fortelor necunoscute pentru a le intrece si supune omului.” -Manifestul Futurist “ Trecutul este in mod necesar inferior viitorului. Asa il dorim sa fie. Cum am putea recunoaste vreun merit al celui mai periculos dusman: Trecutul, un mincinos sumbru, un profesor execrabil? - Razboiul, singura igiena a lumii “ O noua frumusete s-a alaturat spelndorilor lumii- frumusetea vitezei.” – Manifestul futurist “O masina de curse este mai frumoasa decat Victoria de la Samotracia”

Suprarealismul Curent artistic si literar de avangarda care proclama o totala libertate de expresie, intemeiat de Andre Breton (1896-1966) si dezvoltat mai ales in deceniile trei si patru ale secolului trecut(cu aspecte si prelungiri ulterioare). Primul care a utilizat termenul intr-o acceptie legata de creatia artistica a fost G.Apollinaire in Les Mamelles de Tiresias, subintitulata ”drama suprarealista”(reprezentata in 1916). Tehnică artistică : dicteul automat , spontan, continuu al subconştientului, fără controlul acţiunii. Se exaltă psihanaliza, cultivarea lumii tulburi, a complexelor, a proecţiilor onirice,a halucinaţiilor. Trăsături: crearea unei alte lumi, propune un sistem de cunoaştere continuînd expresionismul şi opunîndu-se dadaismului. Inceputurile miscarii se leaga de grupul de la revista pariziana ”Litterature” (1919) condusa de A.Breton, L. Aragon si Ph. Soupault. De altfel, atat in ”Literatura”(unde Breton publica, in colaborare cu Soupault, ”Campurile magnetice”, primul text specific suprarealist), cat si in alte reviste, textele dadaiste alterneaza cu cele ale noii orientari ce avea sa se numeasca apoi suprarealism. Sunt doua miscari apropiate, avand scriitori comuni, dar alianta nu va dura. Relativ la geneza suprarealismului, desi unii cercetatori autorizati considera ca suprarealismul nu a fost altceva decat forma franceza a dadaismului, A.Breton, dimpotriva, a sustinut totdeauna ca este inexact si cronologic abuziv sa se prezinte suprarealismul ca o miscare iesita din dadaism. ). Initial, in 1916 Andre Breton s-a alaturat curentului cultural dadaist, dar dupa obiectiile sale asupra dadaismului el a declarat: „ Lasa tot. Lasa Dada. Lasa-ti nevasta. Lasa-ti amanta. Lasa-ti sperantele si temerile. Lasa-ti copii in paduri. Lasa-ti substanta pentru umbra. Lasa-ti viata usoara, lasa-ti ceea ce aveai pentru viitor. Haide, la drum.”.

Cubismul Cubismul este o posibilitate pentru noul artist de a ieşi din constrîngerile «artei aparenţelor» care este perspectiva şi de a ajunge la un realism nou. Diferenta fundamentala fata de formele artistice care il preced consta in recurgerea la simultaneitate : pentru a fi in mod real purtator de sens, un subiect trebuie sa fie reprezentat sub toate aspectele. Pe principiul simutaneitatii, procedeu ce consta in trecerea, fara tranzitie, de la un eveniment la altul, suprapunerea de imagini, a trecutului si a prezentului, amestecarea visului cu realitatea, este scrisa si Volumul Alcools al lui Apollinaire.Miscarea cubista a fost sustinuta in lumea literara de catre Apollinaire si eseul sau intitulat Pictorii Cubisti, meditatii estetice (1913) Tot în 1913 apare volumul care îl consacră, Alcools, suprimând punctuaţia pentru a nu stânjeni discursul liric, angajat în epopeea libertăţii expresiei. Rămânând clasic în Alcools, unde suprimă totuşi punctuaţia (o inovatie considerata o trasatura cubista in literature), se desfăşoară din plin pe suprafaţa paginii in ,,Calligrammes’’, prin eliminarea entravelor tipografice, dar mai ales prin inventarea desenului ce reflectă versurile unor poeme.

,,Et moi aussi je suis peintre…’’ Les fenêtres poate fi citit ca o descriere a unei picturi cubiste şi trebuie luat ca atare. Este, în acelaşi timp, reflexia imaginarului poetic, un text ce nu se ocupă de logică, pentru a se impregna de logic, pentru a se impregna de culoarea pe care o degaja, de bizareria visului trezit la realitate.Poemele din Ondes vorbesc despre sensuri, despre uitare de sine, despre artă, despre liantul dintre prezent, trecut şi viitor. Guillaume amestecă corpuri, temeri şi dorinţe şi ne poartă cu el, ca în poemul de mare întindere Les Collines, poem care pare a alerga la fel ca apa vie, care atinge punctele sensibile ale fiinţei, care amestecă dragoste şi moarte, viziune şi senzaţie. Apollinnaire foloseste noi tehnici, specifice suprarealistilor si cubismului literar, tehnica fiind numita a "colajelor verbale": "O bouches est a larecherche d un nouveau langage/ Auquel le grammarien d aucune langue n aura rien a dire Et / ces vieilles langues sont tellement pres de mourir/ Que c est vraiment par habitude et manque d audace/ Qu on Ies fait encore servir a la poe sie."

Constructivismul în literatura română Constructivismul a vizat iniţial numai artele plastice şi destul de târziu şi-a găsit aplicaţie în literatură, tangenţial însă. Principala sa caracteristică o constituie tendinţa de abstractizare a artei în căutarea formelor obiective, universale, imuabile, prin negarea subiectivităţii şi a individualităţii. Artiştii constructivişti cultivă formele geometrice pure, fără puncte de referinţă în realitatea obiectivă, astfel încât receptarea artei lor creează unele dificultăţi. Nu numai că e anti-mimetică, arta constructivistă e şi non-figurativă, fiind alcătuită prin negarea naturii, a lumii obiectuale şi tinzând spre aerul rarefiat al formelor ideale, care sunt în întregime produse ale raţiunii umane şi nu aparţin nici unei transcendenţe.

Exemple de artă constructivistă: Mattis Teutsch- Compoziţie abstractă Hans Arp-Colaj cu pătrate aranjate in conformitate cu legile hazardului Kurt Schwitters-Pictură cu cireaşă; colaj de hârtie, material, metal, plută, ulei, cerneală si creion Victor Brauner-Grafitti

Literatura constructivistă se vrea întemeiată pe o disciplină a expresiei evidenţiind concentrarea, geometrizarea materiei sonore, modelarea ei ca realitate cvasiautonomă. Dacă nu reduc imaginea la cuvânt şi literă structurate în figuri (tipo)grafice, constructiviştii pretind de la aceasta o maximă plasticitate, transformând-o chiar în „notaţie” pseudo-impresionistă (cf. unele tablouri constructiviste), concepută în forme echilibrate, aproape austere uneori. Neputând elimina, în fapt, datele lumii din afară pentru a ajunge la o reală abstractizare ca în artele plastice, se vor ambiţiona măcar să impună semnelor ei o ordine considerată definitorie pentru civilizaţia maşinistă, un ritm evocând universul mecanic. Din acest punct de vedere, poezia constructivistă pare, cu unele excepţii, mai aproape de cubism decât de abstracţionismul pe care încearcă să-l echivaleze.

Ion Vinea (biografie în manual pag. 62-63☺) Tu o Tu Ah tu Ah tu T U U U U U U U Ah - tu Ah T U U U U U U U U Ah--tu ah--tu ah--tu ah--tu ah Tu Ah Tu Ah T U U U U Ah--tu--ah, ah--tu--ah, ah--tu--ah ah--ha--ah--ah--ah--haah--ha--ah ah--Ha ah--Ha ah--Ha ah--Ha A H a -- a -- Ah Ha aaaaaaH TUUUUuuuu EELEe oo nooo ra.

Integralismul în literatura română Gruparea „Integral” face consolidarea poziţiilor cucerite, fără concesii în afara programelor avangardiste, dar foarte receptivă la multiplele lor nuanţe. Mihail Cosma defineşte integralismul drept „ o sinteză ştiinţifică şi obiectivă a tuturor eforturilor estetice încercate până în prezent (futurism, expresionism, cubism, suprarealism etc.), totul pe fundamente constructiviste şi urmărind să reflecte viaţa intensă şi grandioasă a secolului nostru bulversat de vitezele mecanicismului, prin inteligenţa rece a inginerului şi prin triumful sănătos al sportsman-ului”.

Avangardismul în artă Fundamentele secolului XX : cubismul si futurismul In 1913 se organizeaza la New York o expozitie menita sa prezinte americanilor o viziunea de ansamblu a artei europene, cele 1100 de opere au starnit indignarea publicului, in special tabloul lui Marcel Duchamp, nefiind din sfera cutumelor vizualului. Personajul si fundalul sunt strans unite, iar iluzia de spatiu tridimensional a fost atenuata in folosul unei picturi mai aplatizante. In locul unei fiinte umane reprezentate cu fidelitate, nu recunoastem decat elemente partial suprapuse, cu un contur in miscare, pe care numai o examinare atenta, calauzita de titlul tabloului ne ingaduie sa le regrupam in etape ale miscarii personajului. Duchamp asociaza aici dinamismul si simultaneitatea artei futuriste cu o organizare sistematica a tabloului cu ajutorul unor elemente fatete, corespunzator principiilor cubismului. Sfatul lui Cezanne, de “a trata natura prin cilindru, sfera si con” isi gaseste realizarea in cubism

Marcel Duchamp – Nud coborand scara

In paralel cu cubismul parizian, in Italia se dezvolta futurismul In paralel cu cubismul parizian, in Italia se dezvolta futurismul. Manifestul-program al miscarii este publicat in 1909 de scriitorul Filippo Tommasi Marinetti : “ Noi declaram ca splendoarea lumii s-a mai imbogatit cu o noua frumusete: viteza.” Umberto Boccioni- forme unice in continuitatea spatiului; Etienne Marey – Saritura cu prajina – Picasso- Domnisoarele din Avignon

Arta Informală şi arta abstractă geometrică Incepand din anii 1910, arta abstracta isi face un adevarat program din ceea ce cubismul, futurismul si orfismul anuntasera: reproducerea lumii vizibile printr-o imitatie servila, prin mimetism total, este abandonata in schimbul unei arte cares e concentreaza asupra culorii, a formei si a compozitiei. Linie alba de Wassily Kandinski arata cele doua tendinte decisive care , si astazi, caracterizeaza ceea ce artistul numise “marea abstractiune”: pe de o parte arta lirica spontana, adesea marcata de gesturi si care presupune hazardul; pe de alta parte, “abstractia geometrica” intemeiata pe forme geometrice de baza. Obiectivul artei abstracte este creatia individuala si originala, nu dupa natura; “nu este vorba de imitatie, ci despre o opera de arta veritabila, un subiect autonom care traieste prin spirit”, despre o creatie care isi impinge existenta “in artist” si asculta de o necesitate “interioara” (Kandinsky).

Linie albă, Wassily Kandinski (1866-1944)

Arta asamblajului Marcel Duchamp, Roata de bicicleta, Fantana; Picasso- Cap de taur, Nikolaus Lang – cufar pentru fratii si surorile Gotte (obiecte gasite)

Pictura metafizica Suprarealismul Dupa exemplul lui Sigmund Freud care, prin psihanaliza, incerca sa aduca inconstientul la nivelul constientei si, astfel, sa vindece sufletul bolnav de propriile refulari, arta se deschide catre inconstient si catre vis pentru a scapa de “dictatul gandirii” si pentru “a elibera viata” prin recunoasterea eului. Acesta este crezul suprarealistilor care se vor a fi revolutionari. Denumirea curentului este extrasa dintr-un subtitlu dat, in 1917 unei piese de teatru care serveste de nume si de program unui grup de scriitori parizieni stransi in jurul lui Andre Breton, Paul Elaurd si Louis Aragon, cares e exprima intr-o ampla corespondenta cu dadaistii veniti la Paris in ajunul primului razboi mondial.

End of class. (Go play)