DOR DE EMINESCU....
15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889 MIHAI EMINESCU Portret
„Ape vor seca în albie i peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate i câte o stea va veteji pe cer în depărtari, până când acest pământ să-i strângă toate sevele i să le ridice în eava subire a altui crin de tăria parfumurilor sale." ( G. Călinescu) –
În încercarea de a-l defini, despre Eminescu s-au spus cele mai frumoase cuvinte: Luceafărul poeziei româneti Poetul nepereche „Cel mai ales dintre toţi scriitorii acestui neam” ( M. Sadoveanu) „Omul deplin al culturii româneşti” ( Constantin Noica) ”Eminescu e întruparea literară a conştiinţei româneşti, una şi nedespărţită.” (Nicolae Iorga)
„Într-o lume relativă/ Ce-a făcut şi-a desfăcut/ Eminescu-i remuşcarea/ Dorului de absolut/ Dacă unu şi cu unu/ Nu mai vor să facă doi/ Eminescu este chipul/ Infinitului din noi” ( Dor de Eminescu, Adrian Păunescu)
Muli tiu că: Numele adevărat este Eminovici dar... „Naul” literar al poetului a fost Iosif Vulcan, directorul revistei Familia, care i-a schimbat numele în Eminescu
Făcea parte dintr-o familie numeroasă, fiind al aptelea din cei 11 copii ai căminarului Gheorghe Eminovici i ai soiei sale, Raluca
A lucrat la poemul Luceafărul, cu întreruperi, aproape 10 ani
În timpul vieii i-a apărut un singur volum de poezii, în 1883, prin strădania lui Titu Maiorescu
Dar puini tiu că: Îi plăcea să joace fotbal i bătea mingea cu ali tineri pe maidanul de lângă strada Ciucur Mare, din Cernăui.
Nu-i plăcea deloc matematica, spunând că: “Dei aveam o memorie fenomenală, numere nu puteam învăa deloc pe de rost, întrucât îmi intrase în cap ideea că matematicile sunt tiinele cele mai grele de pe faa pământului”.
În copilărie, obinuia să-i sperie tatăl prinzând erpi i aducându-i în apropierea casei părinteti. Se pare că figura pe care o făcea părintele său la vederea reptilelor îl amuza teribil.
Când Ioan Slavici i-a oferit un loc de muncă la ziarul Timpul, i-a cerut bani pentru drumul de la Iai (unde se afla atunci) la Bucureti. “N-am cu ce veni”, a motivat el.
Există doar patru fotografii despre care se tie cu sigurană că îl reprezintă pe Mihai Eminescu. 19 ani 28 de ani 35 de ani 37 de ani 19 ani 28 de ani 35 de ani 37 de ani
Când a scris “Pe lângă plopii fără so” era îndrăgostit de Cleopatra Leca Poenaru, fiica pictorului Constantin Lecca i verioara lui Ion Luca Caragiale. Fata locuia pe o stradă încadrată de plopi, iar poetul ar fi numărat copacii i a constatat că sunt fără so…
Se pare că dragostea pentru poezie a rămas la fel de puternică până în ultimele sale clipe, Eminescu scriind chiar i în sanatoriu. După moarte, în buzunarul hainei sale au fost găsite două poezii.
Asteroidul 9495, descoperit în 1971, a fost redenumit, în anul 2000, asteroidul Mihai Eminescu.
La zidirea Soarelui, se ştie, / Cerul a muncit o veşnicie,/ Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu/ Ne-am ales cu domnul Eminescu./ Domnul cel de pasăre măiastră,/ Domnul cel de nemurirea noastră” ( Grigore Vieru) „